Multă vreme m-am tot gândit care ar putea fi pastila fericirii. Sună atât de ezoteric încât ai crede că nici nu există, aşa-i? Păi, nu-i aşa. Cea mai bună metodă să scapi de prost dispoziţia atât de convingătoare şi molipsitoare este autoironia. Da, aţi citit bine! Atunci când ai o grămadă de probleme şi nu mai ştii cum să scapi de ele, atunci când totul din jurul tău ţi se pare demoralizant până la cel mai subţire fir de praf şi devii tot mai disperată, încearcă...să faci mişto de tine şi de problemele tale. Crede-mă, va funcţiona garantat! Ironia, umorul şi buna dispoziţie merg mână în mână şi fac o afacere reuşită împreună. Cred că e cea mai bună combinaţie.
Cheia e la tine, ce naiba, ai o singură viaţă şi o singură clipă: prezentul, acum. Fă-l pe "acum " perfect şi nu-ţi vei mai dori să treacă timpul niciodată. Oh, totul este atât de perfect, numai ochii noştri nu pot vedea. (Nu numai ai tăi nu pot, nici ai mei nu pot tot timpul, stai liniştit. Suntem oameni până la urmă, nu? Atunci hai să ne comportăm ca atare! Shall we?)
Deci, aşadar şi prin urmare, îndemnul meu atât de inspirat este să râzi cât încape şi să deschizi larg porţile bineidispoziţii, care este atât de nerăbdătoare să-ţi arate lumea prin ochelarii ei roz. Ah da, şi spune "da" oricărei oferte, fii deschis noilor experienţe şi nu vei regreta. Căci de fapt fiecare insucces este prin retroversiune un altfel de succes.
Cheia e la tine, ce naiba, ai o singură viaţă şi o singură clipă: prezentul, acum. Fă-l pe "acum " perfect şi nu-ţi vei mai dori să treacă timpul niciodată. Oh, totul este atât de perfect, numai ochii noştri nu pot vedea. (Nu numai ai tăi nu pot, nici ai mei nu pot tot timpul, stai liniştit. Suntem oameni până la urmă, nu? Atunci hai să ne comportăm ca atare! Shall we?)
Deci, aşadar şi prin urmare, îndemnul meu atât de inspirat este să râzi cât încape şi să deschizi larg porţile bineidispoziţii, care este atât de nerăbdătoare să-ţi arate lumea prin ochelarii ei roz. Ah da, şi spune "da" oricărei oferte, fii deschis noilor experienţe şi nu vei regreta. Căci de fapt fiecare insucces este prin retroversiune un altfel de succes.
Momentul când am scris aceste rânduri a fost printre ultimele momente ale unei zile incredibile de joi, a lunii octombrie, a anului 2009, a secolului 21, a Epocii Contemporane, când subsemnata Petra had the best time of her life. Ceea ce am făcut mai exact a fost să râd şi să mă simt bine toată ziua indiferent de circumstanţă. Oh, şi e atât de plăcut. (Ca să nu precizez că ziua precedentă a fost exact opusul acesteia, trec atât de uşor de la o stare la alta încât sună a sindrom bipolar, precizare ce evident mi-a fost contestată de cea mai bună prietenă - cea mai simpatică psiholoagă, care mă asigură că nu am nici pe dracu nici un sindrom anormal a vreunei boale psihologice, dar asta nu are nicio legătură aşa că închid paranteza:)
Un singur lucru ce mai ţin să-l precizez este faptul că astfel de momente de inspiraţie mă trăznesc destul de rar. Deci, aşadar şi prin urmare (o citez pe draga mea profă de italiană) nu sunt nicio iluminată. (Sau poate sunt, dar hai să rămână între noi, bine?)
Un singur lucru ce mai ţin să-l precizez este faptul că astfel de momente de inspiraţie mă trăznesc destul de rar. Deci, aşadar şi prin urmare (o citez pe draga mea profă de italiană) nu sunt nicio iluminată. (Sau poate sunt, dar hai să rămână între noi, bine?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu