Goana după dorinţe.
Nu vi se pare interesant cât de înebuniţi suntem să alergăm după dorinţele noastre până când le transformăm în materie reală? Şi mai interesant este faptul că atunci când ele s-au îndeplinit, nici măcar nu suntem mulţumiţi şi vrem şi mai mult.
-Cel puţin aşa funcţionează Petra. Ce nerecunoscătoare fiinţă!-Hei, am auzit asta!
-Asta era şi ideea.
În ce forma ar trebui să se materializeze dorinţele noastre devenite realitate pentru a ne satisface complet şi rotund? Nu ştiu. Dar un lucru e cert, dorinţele noastre ne metamorfozează continuu. Suntem ceea ce visăm şi e de datoria noastră să continuăm să visăm pentru a continua să fim. Dar până în ce punct ar trebui să ducem procesul visării? Cât de departe putem călători oare cu ochii deschişi?
-Până în interiorul nostru.
-Dar nu e periculos să te cunoşti?
Uite o întrebare-perlă care încă îmi dă fiori pe şina spinării...
Personal mi-e frică să visez prea mult. Poate îmi fac rău.
Ţie ţi-e frică să visezi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu